Sunday, August 2, 2009

Cand populismul ne conduce

Ce inseamna populismul?
Dezvoltarea si mentinerea unei imagini pozitive fara un substrat real, din dorinta de a da bine pentru cat mai multa lume, cu scopul de a atrage sustinerea unei majoritati in anumite structuri sociale sau politice (comunitati diverse, partide, primarie, guvern, tara, etc.).

Altfel spus, populistul respinge cu naivitatea idiotului doua principii fundamentale de viata:

1. Pomul se judeca dupa roade (nu dupa flori) iar omul dupa fapte (nu dupa vorbe).
2. Poti minti un om o data, poti minti o mie de oameni o data, de doua ori, de trei ori, dar nu poti minti pe toata lumea la nesfarsit.

Ipoteza de lucru:

Intr-un oras de dimensiuni medii (400.000 locuitori) vin doua firme cu intentia de a construi doua centre comerciale, intr-o parte si in cealalta a orasului, pe langa multe alte centre mai mici sau mai mari, construite sau in curs de constructie.
Prin natura lucrurilor, aceste doua firme sunt in competitie economica, atat intre ele, cat si cu celelalte firme de pe piata.
Proiectele fiind complexe, este nevoie de diverse contracte, avize, permise, etc.
Tot prin natura lucrurilor, este evident ca cele doua firme vor incerca sa-si faca treaba cat mai repede si, accesoriu, sa isi intarzie rivala.

Scenariul 1: Povestea se deruleaza intr-o tara civilizata, un stat de drept, cu traditie democratica. In Europa de Vest, de exemplu.

Vin ambele firme, incep demersurile de achizitie a terenurilor, obtinere de aprobari si avize. Se vorbeste in presa, se descopera eventuale mici nereguli care se rezolva pe cale amiabila sau eventual prin procese rapide in instante. Jurnalistii mentin un discurs decent si echilibrat, pentru ca defaimarea, calomnia si insulta se pedepsesc grav. Autoritatile isi fac datoria si elibereaza doar acele avize pe care legea le permite sa le elibereze, merg din cand in cand la masa cu cei doi investitori, iar in mai putin de doi ani, ambele proiecte sunt finalizate. Primarul se mandreste cetatenilor cu realizarile mandatului sau si este reales.


Scenariul 2: Povestea se deruleaza intr-o tara bananiera, condusa de o dictatura. Africa, America de Sud, Orientul Mijlociu, unele parti din Asia...

Vin ambele firme, dau fiecare cate o spaga unde trebuie si ambele proiecte sunt finalizate in mai putin de un an. Nu tu jurnalisti, nu tu primari, avize sau nereguli.


Scenariul 3: Povestea se deruleaza in Romania, mai precis: la Cluj.

Vin Paszkany si Dascalu si incep munca de prospectare. Vrem sa facem Iulius Mall si Polus Mall. Bun. Ia sa vedem de unde luam terenurile... Aaa, de la primarie si de la Universitatea de Agronomie. Nasol, ambele sunt proprietati ale statului, cu zeci de stapani. Nu-i nimic, demaram procedurile legale de achizitie. Afla presa si incepe sa dezvolte subiecte de scandal, pentru ca la noi defaimarea, calomnia si insulta nu se pedepsesc prea tare, ba mai mult - da bine la popor.
Din gura presei, apare in ecuatie si micutzul Boc. El are sarcina de partid sa adune cat mai multa simpatie, asadar poa sa se intample orice, numai sa nu apara rau in presa. Presa stie asta.
Automat, Dascalu si Paszkany se gandesc ca bah, legea oricum nu pare sa aiba prea multa valoare, o spaga unica si sanatoasa nu putem da ca nu suntem intr-o dictatura, vezi doamne, asa ca hai sa rezolvam lucrurile prin presa. Zis si facut, se obtin avize prin presiuni mediatice, lucraturi underground si mai putin pe baze legale, se mai sponsorizeaza PDL-ul, PSD-ul, PNL-ul, etc. si se gata proiectele in 3 ani.
Nimeni nu iese prea bine. Se dovedeste ca Boc e un demagog si un om de paie care, ghinionul notru, a ajuns si prim ministru. Paszkany este urmarit penal pentru chestii care oriunde altundeva ar fi considerate lobby sau PR, iar pe Iulian Dascalu l-a prins criza mondiala si criza generata de Boc cu toate ouale in acelasi cos - respectiv in imobiliare.

Concluzie: justitia functioneaza greu, presa este fie aservita fie motivata de abordari scandaloase iar politicienii promoveaza populismul.

Ce e de facut, din perspectiva omului de rand? Pana nu demult, ai fi putut spune "Da-i dreacu, n-au decat sa-si faca matrapazlâcurile, oricum eu nu pot face nimic, asa ca mai bine imi vad de treaba". Ei bine, lucrurile se schimba din momentul in care constati ca o duci din ce in ce mai greu si ca matrapazlâcurile respective te afecteaza mult mai tare, mai direct si mai rapid decat te-ai fi asteptat.
Partea pozitiva este ca in momentul de fata, in politica exista un echilibru de forte foarte bine distribuit, astfel incat fiecare vot conteaza.

In consecinta, singurul lucru care ramane de facut este sa judecam oamenii dupa fapte si nu dupa vorbe si sa-i votam pe cei care demonstreaza ca au facut si vor sti sa faca in continuare lucrurile mai bine decat ceilalti.
.